Tocmai am aflat că la naștere am luat nota 7, la jumătate de oră de zbătut și de chinuri pe care le-am îndurat după nașterea fratelui meu geamăn, care a dat dovadă de potențial maxim la primul suflu în lumea adevărată (adică el a luat un nemeritat 10).
Și tot azi am aflat că fratele meu mai mare, nu ăsta geamăn mai mare cu juma de oră (ci ăla mai mare cu 9 ani), a propus ca pe mine să mă ch
eme “Scaraoschi” înainte să afle că de fapt m-am născut fată (alor mei li s-a spus că or să aibă gemeni băieți și au aflat că sunt fată abia când m-am născut, iar numele ăla a fost răspunsul singurului copil al lor de atunci la întrebarea "cum să-ți botezăm al doilea “frate” din gemeni").
Deși m-am născut fată (spre surpriza tuturor), cu un frate geamăn și-un alt frate mai mare (și n-am fost botezată Scaraoschi, cum și-ar fi dorit big bro), majoritatea „educației” mele a fost cumva “anti-drăgălașă”. Când eram mică de tot, fratele mai mare obișnuia să se distreze la maxim cu mine și cu geamănu’ într-un joc numit “prinde luminița”, punându-ne să prindem reflexia de pe perete a unei oglinzi de ascuțitoare rotundă. Niciodată n-o prindeam, fiindcă a naibii se tot plimba pe perete și fugea fix înainte să punem mâinile pe ea. Și dubios lucru, atunci când în sfârșit reușeam s-o prindem, în loc s-o acoperim cu mâinile ieșea la suprafață. Frustrant, mai ales pentru niște copii de 3-4 ani. Ne-a luat ceva ani și sute de lacrimi pierdute ca să ne dăm seamă că n-o să reușim să “prindem” niciodată luminița. Dar am învățat lecția.
Și tot când eram mică de tot, fratele cel mare, atunci când nu-l ascultam, obișnuia să mă amenințe că mă “bagă în borcan” dacă nu sunt cuminte. Asta pentru că aveam o adevărată fobie pentru murături în vremea aia și mi se părea perfect realizabil ca eu, oricât aș fi de mare, să fiu ciopârțită și băgată într-un borcan de-ăla mare legat cu ceolofan și elastic de bani și eventual servită ca garnitură într-o seară frigurosă de iarnă. Borcanele au fost motivul pentru care am fost eu cuminte (până-n anii mei mai târzii).
Iar simplul fapt că fratele meu ăla mare e începând de azi tătic, iar frățiorul geamăn și cu mine suntem unchi, respective mătușica unui mic pui de om (de sex masculin), îmi deschide orizonturi nebănuite în ale educației unui copil. Singura întrebare pe care mi-o pun e de la ce vârstă să-l pun să prindă luminița. :D
19 păreri:
deci cu adevărat copiii plătesc păcatele părinţilor! :P
Te felicit încă o dată, cred că te topeşti de dragul lui. Să vă trăiască!
p.s. la cât mai puţine luminiţe pe pereţi, nu de alta, da' gândeşte-te şi la copiii tăi ;)
Felicitari!
Eu sunt curios cum ai scapat de fobia aia de borcane. Asa e cand esti "fratele" mai mic
sa-ti traiasca :)
Felicitari si, remember, ai ocazia sa te razbuni, n-o lasa sa-ti scape:))
Felicitari intai de toate! Stiu ca va suna cinic si crud, dar gandeste-te serios sa-l supui chiar din primele saptamani de viata la tratamentul luminitei, pentru ca la cat de precoci sunt puii de oameni in zilele noastre, s-ar putea ca dandu-i prea mult ragaz - adica sa astepti sa implineasca varsta de 2-3 ani - sa te lovesti de o expresie de genul asta "/:)" atunci cand vei vrea sa-l...luminitzezi. Deeeesii, avand in vedere ca va creste probabil intr-un mediu asemanator cu cel al dezvoltarii tale si cam in aceeasi familie, s-ar putea sa aiba o sansa la magia copilariei :) Nici nu gasesc de aceea o urare mai buna decat sa-i doresc sa se bucure de o copilarie normala, asa cum era ea candva, cu frumusetile, jocurile si temerile ei chiar de borcane! :D May the force be with him!
Congratz! :)
Felicitari, sa va traiasca si sa fie sanatos si fericit!
Puer fiind, îmi plăcea să mă joc de-a Iisus şi de-a Charles Bronson. Îmi confecţionasem o cruce destul de grea ce mă deşela, aveam apostoli murdari de îngheţată ieftină sub nări, două Magdalene cam rotofeie, câţiva centurioni apatici, un sinedriu de pici cu bărbi desenate în cariocă şi o movilă unde mă răstigneam cochet. Stăteam vreo patru minute pe mica palisadă, după care dezertam spectaculos, scoteam din slip un pistol şi lichidam publicul de pe Golgota. Până într-o zi când, venind de la slujbă cu vreo două ore mai devreme, m-au suprins părinţii în ipostaza de crucificat-şerif. Mi-au confiscat Biblia şi mi-au interzis să-i mai frecventez, la televizor, pe pistolari.
Sănătate şi zbeng lu ăla micu!
va multumesc frumos de tot :)
Eu am fost greu de tinut in brate la nastere datorita cutremurului, apei rosii si ploii de cenusa. In rest, fara incidente.
matusico... sa auzim vesti bune...
Aha, deci peste cativa o sa-ti meriti numele de Scaraoschi :P
sa iti traiasca nepotelul!
Sa iti traisaca nepotelul si sa scapi de nota aia de 7 de la nastere, cu o nota de 10 la capitolul "a fi matusica"! ;)
Sa-ti traiasca nepotelul...
Sa fie sanatos nepotelul si daca nu o fura de la tine inteligenta, macar pielea fina.:P
Chestia aia cu oglinda chiar ca e sadica. Uitasem zau ca si eu imi chinuiam fratiorul cu din astea. Imi amintesc acum ca asteptam ora 15, sa intre soarele in casa, sa ma pot juca cu reflexiile luminii, ori cu acea oglinda rotunda de ascutitoare ori cu vreo oglinda furata de la sor'mea.
Dar serios, ca frate miu chiar parea fericit cand fugea dupa astfel de reflexii si puncte de laser. :)
In primul rand...Felicitari
In al doilea rand...ai primit un premiu...intra pe http://auraseum.blogspot.com/ ca sa ti-l 'ridici'
sa-ti traiasca nepotelul :)
cand o sa implineasca vreo 3 anisori, va fi momentul sa te razbuni pt jocul cu "luminita"
:)")
Va multumesc frumos de tot
Trimiteţi un comentariu